A fost odata un print. Era frumos, inalt si avea un cal alb, de rasa. Dar nu ii placea sa isi arate bogatia. El prefera sa se plimbe prin regat si sa isi dea intalniri cu domnitele, sa danseze la toate balurile (era sufletul petrecerii), si toate astea fara ca parintii sai sa afle. Printul nostru este un adevarat aventurier, el nu numai ca este mereu in cautare de nou, de necunoscut, dar face toate acestea pe cont propriu, si are grija ca tot ceea ce se intampla in afara curtii, sa ramana in afara curtii.
Intr-una din seri, pe cand se furisa pe geamul din camera sa printeasca, a zarit exact langa tufa de trandafiri in care se ascundea uneori ca sa nu fie vazut de straja de noapte, o fata imbracata intr-o rochie rosie, cu un voal superb pe cap. A coborat in liniste, ca fata sa nu se sperie si sa plece, iar atunci cand a vazut-o a ramas pe loc, uitandu-se blocat la ea. Era frumoasa, cu ochii caprui, parul negru iar in momentul in care aceasta i-a intalnit privirea uimita, printul s-a indragostit pe loc de ea, vazand-o atat de inocenta, blanda si neajutorata.
Intalnirea lor a fost neasteptata, si amandoi s-au placut de cum si-au intalnit privirile. Dar in seara aceea a fost mai mult decat atat. Au mers impreuna la o petrecere exclusivista, unde toata lumea avea ochii doar pe ei. Frumoasa domnita imbracata in rosu nu era doar o simpla domnita, ci si o dansatoare desavarsita la care insa, printul nu se lasa mai prejos. Printul nu mai dansase cu nimeni pana acum, asa cum dansase cu ea. Pasii lor parca erau ganditi dinainte, miscarile lor erau gratioase si aproape ca nimeni nu mai era atent la muzica, ci doar la miscarile trupurilor lor.
Astfel, printul a inceput sa scrie poezii pentru ea. Apoi le-a facut si o linie melodica, pentru a o impresiona pe domnita cu ceva nou. Printul era mereu atat de prins in munca pe care o depunea in a scrie muzica, incat uneori uita pentru ce o face. Desigur, ii placea sa ii prezinte iubitei sale creatiile la care lucra nopti intregi (oamenii de la palat incepusera chiar sa creada ca printul a fost fermecat si ca avea insomnii). Fusese fermecat, desigur, dar nu avea insomnii, ci doar multa inspiratie.
Cu fiecare vers pe care il scria, cu fiecare nota cantata, isi dadea seama tot mai mult de pasiunea nedescoperita pana atunci. Muzica pe care o compunea nu te putea tine pe loc, toti cei care o ascultau incepeau imediat sa isi miste soldurile, sa bata din palme si sa isi clatine mainile in ritmul atat de jucaus al acesteia. Curand, el a hotarat ca e vremea ca muzica sa fie auzita si dincolo de portile palatului, asa ca a plecat sa ajunga celebru.
Si a ajuns. Toata lumea voia sa il auda, sa cante cu el, sa il vada dansand, printul dand moda la un nou dans, cu care oamenii nu erau obisnuiti pana atunci.
Totusi, in goana sa dupa cunoastere si popularitate, printul a uitat ca muzica aceea era pentru iubita sa cu voal rosu. A uitat sa le spuna tuturor ca de fapt muzica era dragostea pentru ea. Cu totii ii iubeau melodiile, desi unii nu intelegeau intocmai vorbele sale. Dar nu era nevoie sa intelegi, pentru unii era de ajuns sa il vada dansand si sa auda ritmurile sale pline de mister. Printul se lasase imbatat de dragoste si dorinta de a face aceasta dragoste sa fie definitiva, pierduse numarul kilometrilor parcursi.
La inceput, printul era un petrecaret necunoscut, care isi pastra secretele. Regele si Regina nu ii cunosteau aventurile.O iubea pe fata cu voal rosu in tacere, doar ei isi cunosteau dragostea. Acum, aventurile sale devenisera versuri, iubirea sa se ascundea in refrene, iar domnita ramasese undeva departe, unde petrecerile erau in toi si indragostitii isi cautau un colt de strada linistit.
S
In aeroport ii zambi fetei de la check-in.
- V-ati distrat in Las Vegas, domnule?
- Da, dar o sa aflii oricum din ziarele de maine, ii raspunse Harry razand, si aruncand inca o privire spre ceas. Avea sa fie un zbor linistit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu